Rudolf Steiner "Omul suprasensibil" (203 pagini)

"Existenţa premergătoare celei terestre ca element veşnic al sufletului omenesc nu spune nimic civilizaţiei actuale, care recunoaşte numai pe jumătate veşnicia, vorbind de nemurire. În limbile mai vechi există şi cealaltă latură, nenaşterea, adică ideea că am existat şi înainte de începutul vieţii noastre terestre. Doar la un loc aceste două lături - nenaşterea şi nemurirea - alcătuiesc veşnicia.

Iar faptul ca năzuinţa omului către nemurire rămâne doar la nivelul unei credinţe incerte, este o consecinţă a renunţării sale la recunoaşterea inexistenţei naşterii, căci omul nu poate avea o imagine clară a veşniciei, dacă nu cunoaşte ambele ei părţi, care alcătuiesc un singur tot, nenaşterea şi nemurirea fiinţei sale. De aceea omul tinde spre o înţelegere adevărată a ceea ce este el, spre o adevărată autocunoaştere."

Rudolf Steiner

CUPRINS :

* Antroposofia - cerinţă a epocii noastre - conferinţă publică - Haga,15 noiembrie 1923 - Depăşirea graniţelor cunoaşterii, o necesitate a vieţii. Autocunoaşterea adevărată prin întărirea vieţii sufleteşti devine cunoaştere spirituală. Cele trei trepte ale autoîntăririi, plecând de la înţelegerea vieţii de vis şi imitarea conştientă a acesteia. Ştiinţa spirituală şi siguranţa vieţii.

* Antroposofia ca drum personal al omului în viaţă - conferinţă publică - Haga, 16 noiembrie 1923 - Transformarea cunoaşterii intelectuale "obiective" după criteriile "adevăr" şi "eroare" într-o relaţie de cunoaştere personală care este pentru întregul om "stimulatoare a vieţii" sau "cauzatoare de de boală". Iubire şi egoism în cunoaştere. Relaţia diferită cu ştiinţa spirituală a cercetătorului spiritual şi a primitorului de ştiinţă spirituală.

* Conferinţa I - Haga, 13 noiembrie 1923 - Necesitatea materialismului şi a cunoştinţelor obţinute de acesta în cadrul ştiinţelor naturale. Eşecul său în faţa cunoaşterii sufletului şi a spiritului. Înţelegerea suprasensibilă a formei umane ( învelişul pielii cu organele senzoriale incluse ; sistemul nervos şi sistemul glandular ; circulaţia sangvină şi organele interne ; sistemele muscular şi osos ) cu ajutorul arhetipurilor lor cosmice-planetare şi a ierarhiilor care activează în ele. Deosebirea dintre om şi animal. Conştienţa.

* Conferinţa a II-a - Haga, 14 noiembrie 1923 - Drumul omului între moarte şi o nouă naştere printre sferele ierarhiilor. Transformarea treptată a formei spirituale-morale fizionomice. Perceperea reciprocă fără ascunzişuri a oamenilor legaţi prin destin ; deschiderea înţelegerii destinului ; remodelarea plastică-spirituală a părţilor inferioare în organizarea capului, care apare ca sunet cosmic ; articulare devenind vorbire cosmică ; drumul de înapoiere spre următoarea încorporare. Cosmosul celor patru lumi posibile.

* Conferinţa a III-a - Haga, 17 noiembrie 1923, după-amiază - Drumul de după moarte al omului prin sferele planetare până la Soare. Sfera lunară: trei impresii calăuzitoare pentru sufletul uman ; colonia învăţătorilor primordiali ai omenirii ; actiunea unor entităţi arhimanice ; sferele Mercur şi Venus ; activitatea ierarhiei a treia. Domeniul Soarelui şi activitatea celei de a doua ierarhii ; deschiderea conştientului pentru ceea este propriu-zis pământesc. Influenţa sferelor planetare asupra epocilor culturale postatlanteene. A cincea epocă şi activitatea lui Marte ; continuarea influenţei Soarelui ( pete solare, comete şi meteoriţi ). Importanţa fierului pentru lupta lui Michael şi impulsul de libertate.

* Conferinţa a IV-a - Haga, 17 noiembrie 1923, seara - Drumul de după moarte de la Soare până la sfera stelelor fixe şi înapoi spre o nouă viaţă terestră. Domeniul Soarelui : vieţuirea muzicii lumilor ; disonanţe provocate de resturile vorbirii terestre ; despre fiinţa vorbirii. Marte, Jupiter, Saturn : familiarizarea cu vorbirea cosmică, gândirea cosmică, memoria cosmică. Până la traversarea stelelor fixe : formarea capului. Transformarea structurilor spirituale cosmice în germeni ai structurilor pământeşti pe drumul de întoarcere. Concentrarea pentru formarea spirituală a inimii la traversarea Soarelui. Atenuarea stării de conştienţă în sfera lunară şi perioada embrionară pământească.

* Conferinţa a V-a - Haga, 18 noiembrie 1923 - Interrelaţia omului pământean cu Cosmosul. Transformarea vieţii senzoriale. Pe calea spre imaginativ : pătrunderea suprafeţei silicioase a Pământului ; experienţa legăturilor dintre Pământ şi Cosmos ; domeniul terestru de activitate al celei de a treia ierarhii. Pe treapta inspiraţiei : identificarea cu elementul metalic al Pământului ; afundarea în "amintirile" planetei terestre ; acţiunea celei de a doua ierarhii. Implicaţia relaţiei dintre existenţa terestră şi cea de după moarte în activitatea ierarhiilor. Legătura interioară dintre focul care topeşte metalul în procesul terestru şi acţiunea de învăţare a copilului ( mersul, vorbirea, gândirea ) prin activitatea primei ierarhii. Forţa de a pătrunde Karma conţinută în această legătură.