Rudolf Steiner "Faust, Omul Călător" ( Volumul 1 ) (358 pagini)

"Evoluţia Pământului după Misteriul de pe Golgota depinde de cele două extremităţi : Lucifer ( spiritualitatea egoistă ) şi Ahriman ( materialitatea egoistă ), între care se află Christos ( punctul de echilibru ). Michelangelo l-a pictat în Capela Sixtină pe Lucifer care judecă oamenii la Judecata de Apoi, nu pe Christos, deoarece El nu judecă, ci oamenii se judecă singuri.

Lucifer îşi frânge aripile pentru că nu poate suporta forţa christică, Impulsul Christic. Ahriman stă ghemuit într-o grotă din stâncă, sub jumătatea dreaptă a omului christificat, sub care pământul e împins în sus : materialitatea e împinsă în oameni, dar care nu poate fi fortificată şi paralizează, deoarece Christos este în apropierea sa. Ahriman se încătuşează singur cu lanţurile aurului pământesc, pentru că simte în sufletul său prezenţa lui Christos.

Lucifer şi Ahriman sunt două puteri ale lumii, fără de care viaţa nu ar exista. Lucifer introduce în viaţa oamenilor simţirea, pasiunile, sentimentele. Când avem sentimente, intrăm în sfera lui Lucifer, fiind conduşi de Impulsul Christic. Ahriman îi face pe oameni să înţeleagă lumea exterioară, să creeze ştiinţa şi să stăpânească forţele exterioare ale Naturii, toate fiind coordonate de Impulsul Christic.

Trebuie să trăim mişcarea vie a Pendulului Cosmic, între forţele lui Lucifer şi ale lui Ahriman, sub conducerea Impulsului lui Christos. Goethe s-a străduit să îl pună pe reprezentantul omenirii ( Faust ) într-un raport cu Impulsul Christic. Viaţa nu e făcută să fie ca un pendul în stare de repaus, ci pendulul oscilează în direcţia ahrimanică şi în direcţia luciferică.

În cursul evoluţiei omenirii, trebuie anihilat elementul luciferic prin cel ahrimanic şi cel ahrimanic prin elementul luciferic. Sufletul uman devine liber când este întreţesut în acţiunile harului.

Mefisto ( Ahriman ) este duşmanul iubirii între sexe pe Pământ, de aceea, creează un homunculus ( Elena ), care este creat în laborator, pentru a deveni de la Natură, fără iubirea dintre Faust şi Gretchen. Ahriman vrea să producă o specie de fiinţe care să nu fie în sensul neamului omenesc destinat Pământului.

Ridicarea împotriva nuanţei materialiste a cunoaşterii va cădea victimă Inchiziţiei viitorului, care va apărea în forme diferite decât a apărut Inchiziţia trecutului.

Două elemente acţionează împotriva a ceea ce e necesar pentru progresul omenirii : naţionalismul şi politizarea vieţii de gândire, prin punerea în scenă a anumitor idei, pentru a se atinge un scop sau altul ( politica ). Spiritul colectivităţii şi al naţionalităţii va cădea pradă lui Lucifer şi Ahriman, care acţionează împotriva omului."

Rudolf Steiner

CUPRINS :

* Treptele adevărului ( biolog dr. Petre Papacostea ) ;

* În legătură cu publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner ;

* Cuvânt înainte ( Marie Steiner ) ;

* Faust-ul goethean din punctul de vedere al ştiinţei spirituale ( Conferinţă publică, Strasbourg, 23 ianuarie 1910 ) ;

* Raportul dintre Faust-ul goethean şi Goethe ( Berlin, 17 decembrie 1911 ) ;

* Faust în căutarea izvorului vieţii îmbibat de Christos ( Dornach, 4 aprilie 1915, după reprezentarea euritmic-dramatică a scenei "Noapte de Paşti" ) ;

* Pătrunderea lui Faust în lumea spirituală ( Dornach, 11 aprilie, după un program euritmic-dramatic Dispoziţie de Rusalii ) ;

* Iniţierea lui Faust cu Spiritele Pământului ( Dornach, 22 mai 1915, după reprezentarea euritmică a primei scene din Faust, partea a doua ) ;

* Faust, cel mai mare poem al căutării năzuitoare din lume. Fantasmagoria clasică ( Dornach, 30 mai 1915 ) ;

* Înălţarea la Cer a lui Faust ( Dornach, 14 august 1915 ) ;

* Cunoaştere mistică şi revelare spirituală a naturii. Percepere a spiritelor ( Dornach, 15 august 1915, după reprezentarea euritmică a scenei cu înălţarea la Cer a lui Faust ) ;

* Împărăţia mumelor. Mater gloriosa ( Dornach, 16 august 1915 ) ;

* Înţelepciune - Frumuseţe - Bunătate. Michael - Gabriel - Rafael ( Dornach, 19 august 1916, după reprezentarea euritmic-dramatică a pasajelor "Închinare"şi "Prolog în Cer" ) ;

* Importanţa istorică a lui Faust ( Dornach, 20 august 1916, după câteva scene reprezentate sub formă euritmic-dramatică : "Închinare", "Preludiu în teatru", "Prolog în Cer" ) ;

* "Punerea în mormânt". Natura lemurilor, a diavolilor graşi şi a celor slabi, uscăţivi ( Dornach, 4 septembrie 1916 ) ;

* Privirile aruncate de Goethe în misterele existenţei umane ( Dornach, 9 septembrie 1916, după reprezentarea euritmic-dramatică a scenelor "Miezul nopţii"şi "Punerea în mormânt" ) ;

* Perspective asupra adevăratelor realităţi căutate de Goethe ( Dornach, 10 septembrie 1916 ) ;

* Goethe în căutarea străfundurilor devenirii şi ale misterelor lumii în Faust-ul său. Ispitirea luciferică şi ahrimanică ( Dornach, 11 septembrie 1916, după reprezentarea euritmică a scenelor "Miezul nopţii" şi "Punerea în mormânt" ) ;

* Note.