Rudolf Steiner "Problema Faust" ( Volumul 2 ) (294 pagini)

"Înainte de Rudolf Steiner, nimeni nu a putut conduce în fântânile adânci ale înşiruirilor de gânduri ale lui Goethe, ale presimţirilor şi intuiţiilor sale în lumea acelor imaginaţiuni din care şi-au primit valoarea de veşnicie şi bogăţia de imagini cuvintele sale fin şlefuite. De-abia el ne-a dat posibilitatea de a coborî mai adânc în acele straturi ale proceselor umane plăsmuitoare de suflet, din care îşi derivă substanţa cunoştinţele de azi."

Marie Steiner [1931]

"Mefisto este un spirit pe care Faust trebuie să-l învingă, care îi e pus alături ca să-l încerce, nu ca să-l povăţuiască. Prin faptul că face să învie ceea ce trăieşte în el drept Christos, Faust învinge spiritul vrăjmaş (Mefisto). Wagner, ca şi Mefisto sunt un alter ego al lui Faust, totul e cunoaştere de sine !

Epoca a 5-a postatlanteeană a început în anul 1413 şi durează 2160 de ani, având misiunea de a dezlega pe cale ştiiţifică natura şi esenţa Răului, trebuind ca omul să lupte şi să înfrunte piedicile pe care Răul le pune în calea impulsurilor Voinţei, prin intermediul iubirii şi urii sale. Epoca a 5-a postatlanteeană trebuie să creeze multe pe baza iluziei, iar Goethe îl înfăţişează pe omul acestei epoci în figura lui Faust. Când intră în marea lume, Faust inventează banii de hârtie, care sunt caracteristici pentru natura arhimanică a relaţiilor de schimb din epoca a 5-a postatlanteeană ; aceste bancnote de hârtie sunt dovada reală din cadrul economiei naţionale a faptului că în relaţiile de schimb domneşte elementul imaginar, ireal, iluzoriu.

Începând din ultima treime a secolului XIX, printre oameni acţionează spiritele căzute ale Întunericului, care făceau parte din ierarhia arhanghelilor în epoca a 4-a postatlanteeană, şi care în prezent posedă minţile oamenilor pentru a se manifesta ceea ce are legătură cu înrudirile de sânge, tribale, naţionale, rasiale, cu scopul de a bloca progresul spiritual al omenirii.

În epoca a 5-a postatlanteeană, forţele iluziei vor fi stăpânite de forţele Răului, pentru că numărul 5 are legătură întotdeauna cu manifestarea şi dezvoltarea Răului. Goethe i-a reunit pe Lucifer şi Ahriman în personajul unic Mefisto. Dacă forţele Răului nu s-ar revela, omul nu ar ajunge la voinţa liberă. Dacă oamenilor le sunt sustrase comorile înţelepciunii spirituale, ei sunt aruncaţi pradă Răului. Acest scop este ca Binele să fie cunoscut doar de iniţiaţi, pentru a pune stăpânire, cu ajutorul acestui Bine, asupra omenirii neputincioase, care, prin Rău, se îndreaptă spre absurditatea vieţii. Răspândirea luminii asupra trecutului se poate face doar prin Ştiinţa Spirituală, pentru ca omul să poată face faţă întâlnirii necesare cu Răul.

Acest Faust al lui Goethe va pătrunde sub forme mereu reînnoite în sufletul omului, tocmai pentru că prin acest Faust omenirii nu i-a fost dată doar o operă de artă, ci ceva ce ea caută. Bunurile cele mai preţioase sunt cele la care omenirea trebuie să ajungă, deoarece, dacă se înţelege pe sine cu adevărat, ea trebuie să caute fără încetare aceste bunuri."

Rudolf Steiner

CUPRINS :

* Problema Faust ( Dornach, 30 septembrie 1916, după reprezentarea scenei din camera de studiu din Faust I ) ;
* Noaptea romantică a Walpurgiei ( Dornach, 10 decembrie 1916 ) ;
* Presimţirile lui Goethe în direcţia realităţii concrete. Noţiuni cu caracter de umbră şi reprezentări saturate de realitate
(Dornach, 27 ianuarie 1917, după reprezentarea scenică a unei părţi din Faust II, Actul II : "Camera gotică îngustă, cu boltă înaltă", "Laboratorium" ) ;
* Faust şi mumele ( Dornach, 2 noiembrie 1917, după reprezentarea scenică din Faust II : "Galerie întunecoasă", "La curtea imperială" ) ;
* Faust şi problema Răului ( Dornach, 3 noiembrie 1917 ) ;
* Legenda Elenei şi enigma libertăţii ( Dornach, 4 noiembrie 1917 ) ;
* Exegeze spiritual-ştiinţifice legate de "Noaptea clasică a Walpurgiei" ( Dornach, 27 septembrie 1918 ) ;
* Exegeze spiritual-ştiinţifice legate de "Noaptea clasică a Walpurgiei" ( continuare ) ( Dornach, 28 septembrie 1918 ) ;
* Viaţa sufletească a lui Goethe din punct de vedere spiritual-ştiinţific ( Dornach, 29 septembrie 1918 ) ;
* Misteriile din Samothrace ale cabirilor. Taina devenirii-om ( Dornach, 17 ianuarie 1919, după reprezentaţia cu "Noaptea clasică a Walpurgiei" ) ;
* Contemplarea realităţii în miturile greceşti ( Dornach, 18 ianuarie 1919, după reprezentaţia cu "Noaptea clasică a Walpurgiei" ) ;
* În loc de homunculism şi mefistofelism : goetheanism ( Dornach, 19 ianuarie 1919 ) ;
* Relaţia personală a lui Goethe cu Faust al său ( Praga, 12 iunie 1918 ) ;
* Note ;
* Tabel cronologic ;
* Cronică.