Rudolf Steiner "Responsabilitatea omului pentru evoluţia lumii" (327 pagini)

"În zilele naşterii lui Iisus, rămăşiţe ale vechii clarvederi se mai manifestau la cei mai mari învăţaţi ai epocii, cei trei magi, şi la cei mai neştiutori, dar păstrători ai unei credinţe nealterate, păstorii. Aceştia au primit vestea naşterii lui Iisus pe două căi diferite : din afară, prin astronomia spirituală, şi din interior, prin revelaţia terestră.

În prezent, cunoaşterea este primită pe două căi : prin cunoaşterea ştiinţifică materialistă, unilaterală, şi prin dogmele şi tradiţiile religioase cel mai adeseori neînţelese.

Autorul scoate în evidenţă rolul excepţional pe care-l poate juca în prezent ştiinţa spiritului de orientare antroposofică pentru armonizarea evoluţiei umanităţii cu evoluţia Pământului.

Analiza din mai multe perspective a marilor probleme practice care iau naştere din lacunele şi erorile ce s-au acumulat şi continuă să se acumuleze la nivelul fundamentării teoretice face ca acest ciclu de conferinţe să fie un text de maximă importanţă nu numai pentru clarificarea diferitelor aspecte expuse, ci şi pentru trezirea responsabilităţii conducerilor diferitelor ţări şi a fiecărui cititor cu privire la influenţarea în sens constructiv a evoluţiei şi evitarea unor involuţii ce ar putea avea efecte dezastruoase la nivelul integrării cosmice a umanităţii şi a Pământului."

biolog dr. Petre Papacostea

"Noi trăim deja într-o epocă în care umanităţii îi revine sarcina de a fi părtaşă la metamorfozele evoluţiei Pământului, că trebuie preluat în dispoziţia sufletească umană ceea ce este raţiune generală a lumii şi că din om trebuie să se reverse sub forma iubirii umane generale, care însă poate fi atinsă numai în gândirea pură, liberă, ceea ce trăieşte individual ca facultate de a dori."

Rudolf Steiner

CUPRINS :

* Treptele adevărului ( biolog dr. Petre Papacostea ) ;

* În legătură cu publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner.

* Conferinţa I, Stuttgart, 1 ianuarie 1921 - Cele două vestiri de Crăciun : cea făcută magilor şi cea făcută păstorilor. Magii vieţuiesc în Cosmos o matematică spirituală, ca reverberaţie a existenţei dinaintea naşterii. Păstorii făceau cunoştinţă, în clarvederea lor, cu taine ale Pământului. Magii au obţinut vestirea lui Christos din astronomie, păstorii din revelaţia Pământului. Metamorfoza vechii înţelepciuni a magilor şi a păstorilor în matematica actuală, în observarea naturalistă şi necesitatea de a le revitaliza prin clarvederea imaginativă.

* Conferinţa a Il-a, Stuttgart, 6 ianuarie 1921 - Din cercetarea, cu ajutorul metodelor ştiinţei spiritului, a reîntrupării anumitor suflete omeneşti în diferite teritorii rezultă o imagine istorică şi o înţelegere realistă a prezentului : suflete care au preluat Creştinismul în primele veacuri în sudul Europei şi în nordul Africii şi care s-au reîntrupat mai mult în secolul al XX-lea în Europa Centrală ; suflete care aproximativ în perioada descoperirii lor trăiau ca amerindieni şi care s-au reîncarnat în secolul al XX-lea în Europa ; suflete care au preluat Creştinismul aproximativ în perioada migraţiei popoarelor şi care în secolul al XX-lea s-au încarnat în Asia, mai ales în Japonia ; suflete care în timpul Misteriului de pe Golgota au trăit fiind păgâne în culturile Orientului Apropiat şi care şi-au căutat încarnarea următoare în secolul al XX-lea în America.

* Conferinţa a IlI-a, Stuttgart, 9 ianuarie 1921 - Dificultatea multor suflete de a se încarna în prezent. Transformarea dispoziţiei sufleteşti a omenirii Europei Centrale. Tendinţe de desfiinţare a spiritualităţii central-europene. Europa Centrală între tendinţa misticii rupte de lume a Orientului şi materialismul Vestului. Hegel, Goethe, Schiller, premergători ai unei sinteze între Răsărit şi Apus.

* Conferinţa a IV-a, Stuttgart, 16 ianuarie 1921 - Marile sarcini ale timpului nostru. Prăpastia dintre ştiinţă şi credinţă, atât în ceea ce priveşte reprezentările golite de conţinut ale ştiinţei, cât şi dogmele ce nu mai sunt înţelese ale confesiunilor. Imposibilitatea de a realiza legătura cu vieţuirea încarnărilor anterioare. Pericolul declinului şi al morţii sufleteşti. Necesitatea spiritualizării cunoaşterii naturii ; tendinţele acesteia de a se opune. Ipocrizia prezentului şi intervenţia necesară a voinţei împotriva acesteia. Antroposofia ca problemă a lumilor spirituale ; despre consolidarea vieţii antroposofice.

* Conferinţa a V-a, Domach, 21 ianuarie 1921 - Ştiinţa spiritului trebuie să impregneze viaţa adevărată. Privire asupra preexistenţei ca forţă de viaţă. Legătura omului cu lumea înconjurătoare : lumea plantelor ; formarea cărbunelui. Corpurile fizice scoase din uz şi Pământul. Viitoarea transformare a ideilor morale în legitate naturală, a cunoaşterii spiritului în forţă socială. Materialism şi spiritualism. Vederea instinctivă şi intelectul actual. Transformarea forţelor sociale active în lumina imaginaţiei. Pericolele din gândirea socială şi economică care provin din superficialitate.

* Conferinţa a Vl-a, Domach, 22 ianuarie 1921 - Ceea ce le era comunicat oamenilor în vremurile vechi prin Misterii, copiii actuali aduc în viaţă din învăţămintele anterioare naşterii. Pedagogia trebuie să acţioneze în aşa fel încât oamenii să poată dezvolta în interiorul lor ceea ce aduc cu ei. Omul culturilor precreştine nu intra în relaţii cu alţii numai datorită eredităţii, ci şi datorită unei acţionări a lumii spirituale în perioada prenatală.

* Conferinţa a VIl-a, Domach, 23 ianuarie 1921 - Marile răsturnări din cea de a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Document privind războiul Confederaţiei separatiste. Tripartiţia şi legătura acesteia cu viaţa practică. Industria bumbacului. Idei ale tânărului Rudolf Steiner cu privire la comerţul cu bumbac. Atacuri împotriva Antroposofiei în scrierile adversarilor. Apărarea Goetheanumului de atacurile disturgătoare ale adversarilor.

* Conferinţa a VlII-a, Domach, 29 ianuarie 1921 - Legătura dintre om şi Pământ între naştere şi moarte, dintre om şi lumea stelară între moarte şi o nouă naştere. Entităţile spirituale care acţionează dincolo de aparenţa senzorială. Ahriman şi Lucifer. Cerul înstelat ca revelaţie a entităţilor luciferice, lumea pământeană ca manifestare a entităţilor ahrimanice. Necesitatea de a găsi echilibrul dintre aceste două entităţi. Consecinţa misticii nebuloase : neputinţa maturizării în viaţa ulterioară. Strădania lui Ahriman pentru împiedicarea încarnărilor viitoare. Ora decisivă din prezent a omenirii în care trebuie găsit echilibrul. Necesitatea unei geosofii şi a unei cosmosofii.

* Conferinţa a IX-a, Domach, 30 ianuarie 1921 - Necesitatea de a realiza echilibrul dintre rătăcirile luciferice şi cele ahrimanice. Ahrimanizarea prin tendinţele ştiinţifice modeme. Tehnica modernă : un cadavru al naturii. Luciferizarea în viaţa socială. Sarcina ştiinţei spiritului este aceea de a asocia ştiinţei exterioare cunoaşterea esenţei umane şi sentimentul cosmic vieţii sociale. Naşterea înclinaţiei spre viaţă socială şi fecundarea vieţii sociale prin cunoaşterea lumii. Înnoirea Creştinismului.

* Conferinţa a X-a, Domach, 5 februarie 1921 - Conţinutul articolului lui Hsi-Lung, "Trei lumi", apărut în revista "Hochland". Relaţia dintre asiatic şi european. Vechii asiatici, dar şi vechii greci percepeau fiinţele divine ca fiind inspiratoarele oricărei culturi. Esenţa epicii, dramaticii şi liricii greceşti. Asiaticul actual încă mai trăieşte în decadenţa acestei concepţii şi din această perspectivă îl judecă pe europeanul modem ca fiind lipsit de suflet şi se simte neînţeles de acesta. Acţiunile şi scopurile Catolicismului. Discutarea cărţii lui Hans Ehrenberg, "Întoarcerea ereticului".

* Conferinţa a Xl-a, Domach, 6 februarie 1921 - Viaţa de reprezentare actuală pătrunde în domenii care în timpuri mai vechi se aflau dincolo de pragul cunoaşterii, pentru că încă nu le era asociată conştienţa de sine. Întărirea conştienţei de sine în vremurile noi. Perceperea pragului pentru conştienţa modernă prin Antroposofie. Catolicismul ca o concepţie importantă despre lume, dar având rădăcini în trecut. Sarcina de a introduce cunoaşterea spiritului în concepţia naturalistă modernă. Pericolele prezentate de Catolicism şi de Orientalism. Necesitatea de a avea un sentiment al adevărului. Memoriile ambasadorului Paleologue. Adversari al Antroposofiei : Frohnmeyer, Heinzelmann.

* Conferinţa a XH-a, Domach, 8 februarie 1921 - De când Antroposofia s-a prezentat cu clădirea Goetheanumului în faţa lumii nu mai este posibil să se practice mistica în mici cercuri sectante. Este necesar un nou sentiment al responsabilităţii faţă de Antroposofie şi o nouă înţelegere a lumii. Lumea se manifestă duşmănos faţă de Antroposofia care este mai puternică. Este necesară nu numai o autoapărare, ci şi o caracterizare a adversarilor. Articolul lui Dessoir din caietul pe luna februarie 1921 al revistei "Die Tat".

* Conferinţa a XlII-a, Haga, 27 februarie 1921 - Grecii au vieţuit epoca sufletului raţiunii cu o prospeţime juvenilă ; în epoca romană s-a manifestat deja o decadenţă. Noi am preluat în sufletul conştienţei gândirea, ca moştenire a culturii sufletului raţiunii. Prin aceasta a luat naştere egoismul ca etapă a evoluţiei spre libertate. Cunoaşterea antroposofică şi sarcinile umanităţii în prezent. Misteriul de pe Golgota a fost înţeles cu resturile vechii clarvederi. De la 333 până la 868 (Conciliul de la Constantinopol) această cunoaştere a devenit teologie. Adolf von Hamack. Vieţuirile unor suflete încă neîncorporate în timpul somnului ; postacţiunea moştenirilor vieţii terestre în starea de veghe. Necesităţile cunoaşterii spirituale ; sarcina mişcării antroposofice.

* Conferinţa a XlV-a, Domach, 11 martie 1921 - Raport asupra călătoriei organizată pentru ţinerea de conferinţe în Olanda, în februarie 1921. Filosoful universitar Jiirgen Bona Meyer. Şcoala de înţelepciune a contelui Hermann Keyserling. Tripartiţia omului. Viaţa voliţională şi contrafortul său corporal, viaţa metabolică legată de membre sunt vieţuite în somn, nu ajung la conştienţă. Ele sunt înglobate în Elohimi. Scopurile entităţilor luciferice şi ahrimanice în evoluţia pământeană : spiritele luciferice sunt Elohimi retardaţi şi acţionează în viaţa capului, dând omului raţiunea, dar nu ar dori să-l lase să coboare în existenţa pământeană deplină. Ei ar vrea să lege omul de trecut. Spiritele ahrimanice sunt entităţi retardate aparţinând primei ierarhii. Ei ar vrea să desprindă omul de trecut şi să-l transforme în regnul mineral, într-un membru incipient al unei evoluţii. Strădania pentru echilibrarea lucifericului şi a ahrimanicului în principiul Christos, prin ştiinţa spiritului.

* Conferinţa a XV-a, Domach, 13 martie 1921 - Integrarea entităţilor spirituale în diferitele domenii ale existenţei. Stăpânirea lui Iahve în cele trei regnuri naturale superioare, caloricul, gazosul şi aposul. Elementul mineral străin lui Iahve, ca bază a culturii intelectuale în epoca postcreştină. Înţelegerea onirică a Misteriului de pe Golgota în primele secole. Saul-Pavel. Postacţiunea vechii religii a lui Iahve. Pătrunderea acţiunii lui Lucifer în domeniul lui Iahve, al lui Ahriman în ceea ce ţine de domeniul mineral, pentru a-l rupe pe om de preexistenţă. Atacuri împotriva ştiinţei spiritului.

* Conferinţa a XVI-a, Domach, 27 martie 1921 - Opoziţia dintre gândul Crăciunului şi cel al Paştilor. Naştere şi Înviere. Transformarea gândului Paştilor în cursul istoriei : în timpul Creştinismului timpuriu, în care mai trăia înţelepciunea Orientului, gândul Paştilor este triumful asupra morţii, în locul acestuia, mai târziu, aproximativ în timpul celui de al optulea Conciliu ecumenic (869), s-a conturat Christos ca judecător al lumii şi Christos ca om al suferinţei, ca expresie a intrării umanităţii în materialism. Tot astfel, în locul Misteriului Naşterii s-a manifestat sentimentalismul pentru copilul Iisus. Regăsirea Christosului spiritual în sufletul uman, în voinţa omului ca sarcină a timpului actual. Stabilirea sărbătorii de Paşti.

* Conferinţa a XVII-a, Domach, 28 martie 1921 - Iisus Christos şi Apollonius din Tyana. Asemănările exterioare din biografiile lor. Viaţa, învăţătura, călătoriile lui Apollonius ; înţelepciunea sa. Înţelepciunea adusă de Iisus Christos pe Pământ din lumi extraterestre. Odinioară, înţelepciunea era legată de anumite locuri de pe Pământ ; în prezent, răsărirea înţelepciunii în voinţa umană individuală. Impulsul învierii al ştiinţei spiritului. Intenţia mişcării antroposofice şi acţiunile ei practice. Cerinţele prezentului pentru o nouă cultură a voinţei.

* Conferinţa a XVIII-a, Domach, 1 aprilie 1921 - Evoluţia umanităţii în legătură cu evoluţia Pământului. Interiorizarea actuală a raţiunii ca metamorfoză a raţiunii care acţiona înainte în afara omului, în legile naturii. Ştiinţa actuală a naturii pluteşte deasupra omului. Spirite luciferice aşteaptă ceea ce nu este cuprins de inimi. Spirite ahrimanice aşteaptă poftele care iau naştere când voinţa nu este modelată individual până la gândirea pură. Orient şi Occident. Luna ca imagine a ceea ce ar putea deveni Pământul. Gândirea modelată individual şi aspectele individuale ale voinţei transformate în iubire conferă omului calitatea de coacţionar la metamorfozele evoluţiei Pământului.

* Note ;

* Lucrări ale lui Rudolf Steiner traduse şi apărute în limba română.