"Cine vrea serios să-şi dea seama de rezultatul dobândit şi, în genere, de valoarea excepţională a poemelor homerice, să nu judece
după o pripită răsfoire a paginilor : să citească opera pe de-a-ntregul şi să nu uite că rapsodiile cele mai frumoase, cele mai profund umane
şi emoţionante, mai pline şi sonore, sunt cele ulterioare, îndeosebi cele finale, unde găsim, realizat cu o artă superioară, imnul cel mai înălţător
ce l-a inspirat vreodată sentimentul de prietenie."