Johann Wolfgang Goethe "Maxime și reflecții" (262 pagini)

"Ideea alcătuirii unui volum de aforisme este prezentă în testamentul spiritual al lui Goethe pe care maestrul îl lăsase spre realizarea lui Eckermann, fapt menționat de acesta în lucrarea Convorbiri cu Goethe.

Al 12-lea ca număr în ediția Karl Alt, volumul este alcătuit din trei mari diviziuni : aforisme generale, etice și literare, asupra științelor naturii și asupra artei.

Proveniența maximelor reunite aici este diferită, o parte a lor a apărut în Wilhelm Meister's Wanderjahre ( 1829 ), iar o altă parte au fost publicate anterior în diferite caiete din Kunst und Altertum ( Artă și Antichitate ) și Zur Naturwissenschaft ( Despre științele naturii ), începând din 1818. Aforismele au meritul de a reprezenta dinamica gândirii lui Goethe în diferitele ei etape, ele constituind adevărate nuclee ale operelor sale literare.

Ne vom referi pe scurt la câteva aspecte ale gândirii lui Goethe, reflectate pregnant în aceste aforisme. Unul dintre ele este acela al specificului gândirii sale științifice. S-a subliniat în numeroase rânduri natura intuitivă a modului său de a gândi fenomenele naturii, mod care, apropiat fiind de gândirea poetică, a generat conceperea acelor Urphänomene ( fenomene originare ), adică a dus la afirmarea existenței unor fenomene-principii, deopotrivă materiale și ideale care exprimă legile guvernatoare ale Cosmosului și din care, potrivit naivității geniale a poetului s-ar fi născut toate celelalte realități ale naturii vii, organice și anorganice.

De menționat este și faptul că Goethe acorda simțurilor omului un rol infinit mai mare în descoperirea adevărului științific, decât aportului instrumentelor, căci după opinia sa, fizica vremii contemporane lui a separat prin experimentul bazat pe aparatură, natura de om, separare prin care acesta este limitat. Aceste rezerve se explică prin credința nestrămutată a lui Goethe în puterile omului pe de o parte și prin convingerea că natura se lasă cunoscută de către om, tocmai fiindcă acesta este văzut ca produs organic al ei.

Și ca urmare a influențelor gândirii panteiste a lui Spinoza, Hegel și Schelling, care au impulsionat, cum arătam, spiritul său științific, setea sa de cunoaștere a naturii, Goethe a păstrat o distanță apreciabilă atât față de religia catolică, cât și față de cea protestantă, poziția sa fiind progresistă, în raport cu aceea, să spunem, a generației de filosofi contemporani lui, sau față de aceea a generației romanticilor, plină de admirație pentru trecut și în special pentru Evul Mediu.

Caracterul umanist, preocuparea și grija necontenită a lui Goethe pentru soarta omenirii în general și a fiecărui individ în parte, activismul, trăsături ce transpar la tot pasul, conferă o aură nobilă acestui volum, reprezentativ pentru opera monumentală a unuia din marile genii ale omenirii din totdeauna."

Sergiu Sălajan

"Supremul bun ce-l avem de la Dumnezeu și Natură este viața, acea rotire a monadei în jurul ei însăși, care nu cunoaște nici repaus, nici odihnă ; instinctul de a întreține și cultiva viața e sădit în fiecare din noi, dar esența lui rămâne pentru toți o taină.

Al doilea dar din partea forțelor care lucrează de sus este faptul trăit, perceperea, intervenția neastâmpăratei monade în lumea înconjurătoare, devenind astfel conștientă de ea însăși, ca ființă infinită înlăuntru și mărginită în afară. De acest fapt trăit ne putem da seama în noi înșine, cu toate că se cere multă luare-aminte, predispoziție și noroc ; dar pentru mulți dintre noi, rămâne și aceasta un mister.

Un al treilea bun care se dezvoltă în noi ar fi ceea ce adresăm lumii din afară ca acțiune sau faptă, cuvânt scris ori rostit ; acestea aparțin mai mult ei, lumii, decât nouă înșine, după cum tot ea mai ușor ia cunoștință de ele decât suntem noi în stare s-o facem ; ea simte însă că, pentru a se dumiri limpede de acest lucru, trebuie să afle cât mai mult din cele trăite de noi. Din care pricină dorește cu ardoare să cunoască începuturile tinereții, anii de studiu, episoade din viață, anecdote și alte asemenea."

Johann Wolfgang Goethe

CUPRINS :

• Prefață de Sergiu Sălăjan ;
• Notă asupra ediției ;
• Henerale, etice, literare ;
• Științe naturale ;
• Arte ;
• Adendă ;
• Proiectate și neterminate ;
• Note.