Bogdan Petriceicu Hasdeu "Sic cogito" (208 pagini)

"Sic cogito [...] tratează despre Dumnezeu, Nemurire, Destăinuire (revelaţiune) într-un spirit materialist, mai bine zis panteistic, în sensul lui Giordano Bruno, citat, şi al tuturor misticilor şi idealiştilor germani. Universul e o sferă, o ierarhie de straturi de la materia brută, până la spiritul pur. Sufletul e treapta de sus, materială în înţelesul spiritualist, iar moartea o înălţare [...] Hasdeu evocă magia de altădată şi nu greşeşte, deoarece filosofia lui este nu contemplaţie, ci acţiune, înţelepciune, tehnica de a se iniţia în ierarhia speţelor. El îşi numeşte doctrina credinţă - ştiinţă şi spiritologie, voind a apăsa asupra caracterului magic, operant al spiritualismului său. Mai este de notat că unul din mijloacele de comunicare între două grade e amorul, idee la un om aşa de citit deloc ingenuă, nefiind decât platonicul Eros din sistemele mistice."

George Călinescu, 1941

"Altruistul se jertfeşte pentru altul, pentru ţară, pentru omenire, pentru o idee ; se jertfeşte liniştit şi blând ca Iisus pe cruce, se jertfeşte zâmbind şi fericit, fiind bine încredinţat că eul nu poate să piară, că nici o moarte nu-l poate nimici, că el stăruieşte, se conservă ; altruistul mănâncă moartea, după vorba lui Shakespeare, a celui mare între cei mari :

vei mânca moartea cea mâncătoare de oameni şi, moartea o dată moartă, nu vei mai muri niciodată. So shalt thou feed on death, that feeds on men, And, death once dead, there’s no more dying then ...

O lege universală a făpturei, una din cele mai stăpânitoare, aceea din care Darwin a tras vestita luptă pentru existenţă, este conservarea : a fi. O abatere de la această lege e peste putinţă, sau cel puţin, noi nu ne-o putem închipui. Sinuciderea, departe de a o răsturna, o mai întăreşte, căci oricât ne-ar striga cel amărât şi necăjit că vrea să nu mai fie, că dincolo de mormânt nu e nemic, că nemicul e încetarea suferinţei - oricât s-o strige, el nu s-ar omorî, dacă n-ar avea o încredinţare de care nu-şi dă samă, încredinţarea că eul omoară suferinţa, dar eul rămâne.

Omul, deci, ştie că e nemuritor, o ştie chiar când crede că n-o ştie ; el ştie că e nemuritor anume ca eu, ca personalitatea care cugetă şi voieşte ; el ştie că moartea nu este decât un văl străveziu după care se ascunde : NEMURIREA.

Aşadară, numai atunci când omul a ajuns la culmea putincioasă a dezvoltării curat omeneşti, numai atunci când egoismul a scăzut la minimum şi altruismul s-a urcat la maximum, numai atunci când avânturile cele mărinimoase şi ajutătoare au covârşit poftele cele josnice, sau cel puţin s-au echilibrat cu ele, numai atunci, având temei de a crede că-n marginea omenirii el şi-a îndeplinit întreaga solie, omul are dreptul de a-şi pune întrebarea : sufletul meu, lepădând corpul de om, ce fel de corp va îmbrăca oare mâine ?"

Bogdan Petriceicu Hasdeu

CUPRINS :

* Dedicaţiunea ;
* Prefaţa la a 3-a ediţiune ;
* Prolog.

* Sciinţa sufletului :

* I. Dumnezeu, nemurirea, destăinuirea ;
* II. Somnul şi sufletul ;
* III. Telegrafia iubirii ;
* IV. Ipnotismul în Spiritism ;
* V. Materialismul în Spiritism ;
* VI. Excelsior !

* Epilog ;
* Apendice ;
* Templul "Julia Hasdeu" ;
* Planul exterior ;
* Planul interior ;
* Secţiune transversală ;
* Secţiune longitudinală.