"Mergi afară într-o noapte cu cer senin undeva într-un spaţiu deschis şi priveşte spre cer, la acele milioane de lumi aflate
deasupra capului tău. Aminteşte-ţi că probabil, pe fiecare dintre ele, roiesc milioane de fiinţe, similare sau probabil superioare
ţie în organizarea lor. Priveşte spre Calea Lactee. Pământul nu poate nici măcar fi numit un grăunte de nisip în această infinitate.
Se dizolvă şi dispare. Şi cu el, şi tu - unde eşti tu ? [...]
Noi suntem un microcosmos al lumii în care locuim. Am fost creaţi conform aceloraşi legi care au guvernat şi creaţia lumii.
Cunoscându-ne şi înţelegându-ne pe noi înşine, vom şti şi înţelege atât lumea în ansamblu, cât şi legile care o conduc pe ea
şi pe noi. Studiul lumii şi studiul de sine trebuie prin urmare să meargă în paralel, fiecare ajutând pe celălalt.
Oricine doreşte cunoaştere trebuie să se apropie de sursă prin propriile puteri, prin urmarea semnelor pe care nu toţi
oamenii le văd. Cunoaşterea nu va veni niciodată la noi de la sine. Creşterea interioară, o schimbare a fiinţei, depind de
munca pe care cineva trebuie să o facă personal. Nimic nu poate fi însuşit prin credinţă. Nu trebuie să crezi nimic din ceea
ce nu poţi verifica tu însuţi. Cunoaşte-te pe tine însuţi - Cercetarea de sine este munca, Calea care va duce în final
la cunoaşterea de sine."
George Ivanovitch Gurdjieff