"Ne aflăm în faţa unui text esoteric, straniu, profund, tulburător, însă pe care am fi tentaţi să-l catalogăm, cu optica noastră de europeni,
ca fiind lipsit de credibilitate, de-o îndrăzneală vecină cu impertinenţa. Cine poate lua o scriere care ne prezintă, cu lux de amănunte,
ceea ce se petrece după moarte, mai în serios decât ca pe-o fabulă bine scrisă şi-atât ?
Cu toate acestea, în măsura în care a pătruns până acum la noi, prin traduceri în limbile de largă circulaţie, dar mai ales în Occident,
unde este cunoscută cititorilor încă din 1923 ( data primei traduceri în limba engleză semnată de Lama Kazi Dawa Samdup şi dr. Evans Wentz ),
Cartea Tibetană a Morţilor se bucură de o mare audienţă, şi aceasta nu numai datorită valenţelor poetice deosebite ale scriiturii.
Este vorba aici de un fenomen psiho-social mult mai complex şi mai dramatic, de pierdere a sentimentului religios, pe un fond de degenerescentă
a Creştinismului, manifestându-se în special, aşa cum afirma Mircea Eliade, printr-un sentiment de desacralizare a morţii.
Forţa scrierilor sacre orientale, cu impact determinant asupra conştiinţei europeanului nerefractar la ineditul lor, constă tocmai în revalorizarea
actului morţii, în soluţiile ontologice oferite, în depăşirea gândirii conceptuale care în general se opreşte epuizată în faţa actului suprem
al existenţei şi în utilizarea rezultatelor concrete obţinute prin tehnicile specifice de interiorizare şi meditaţie.
Cartea Tibetană a Morţilor este, în seria acestor scrieri, textul cel mai direct aplecat asupra fenomenului morţii, ca aplicaţie fidelă
a doctrinei Buddhismului tantric tibetan. În acelaşi timp, Bardo are şi un caracter exoteric. Prin însăşi modalitatea ei ritualică de utilizare,
aceea de a fi citită de un iniţiat la căpătâiul defunctului obişnuit, fără antecedente religioase, are oarecum un caracter popular şi accesibil.
Însă aceasta nu cu preţul simplificării mutilante a preceptelor doctrinale şi a simbolisticii, ci mai degrabă printr-o inegalabilă măiestrie a metaforelor,
comparaţiilor, sugestiilor, în general prin caracterul puternic vizualizant al stilului care dă stranietatea şi adâncimea umană a textului.
Vom încerca să oferim cititorilor două posibile variante de lectură a Cărţii Tibetane a Morţilor. Prima se referă, evident, la înţelegerea
scrierii stricto sensu, în spiritul Buddhismului tantric mahayanic, urmând ca în partea a doua să ne străduim a oferi o variantă de lectură
de-o factură mai apropiată cititorului european."
Editura