Osho "Tao - Poarta de Aur" ~ Volumul 2 ~ ~ Aceste discursuri au la bază "Desăvârşirea Purităţii" de Ko Hsuan şi întrebări la răspunsuri rostite de Osho între 21 şi 30 iunie 1980 în ashram-ul din Poona, India ~ (190 pagini)

"Venerabilul Maestru a spus : Expansiunea minţii îl conduce pe om la adevărul imuabil.

În nemişcare sunt găsite pacea şi puritatea veşnică.

Cel care atinge puritatea şi nemişcarea, pătrunde în imuabilul Tao. Intrând în imuabilul Tao, el este numit posesorul lui Tao. Deşi este denumit posesorul lui Tao, el ştie că nu îl posedă absolut deloc.

Doar când el poate transmuta toate lucrurile vii, poate fi considerat un adevărat posesor al lui Tao. El, cel care poate înţelege aceasta, îi poate conduce şi pe alţii spre sacrul Tao."

Ho Suan

"Ego-ul are nevoie de competitivitate, conflicte, gelozii, posesivitate, ură, violenţă. Nu poate fiinţa decât cu sprijinul a tot ce este rău. Ego-ul reprezintă starea nesănătoasă a fiinţei noastre. Este agresiv. Când te relaxezi eşti împotriva ego-ului. Doar o clipă de relaxare îţi poate oferi gustul nectarului din Tao, deoarece acesta nu se pierde niciodată. Toate zidurile ridicate se dărâmă într-o singură clipă. De aceea, ori de câte ori se întâmplă acest lucru, în orice situaţie, devii înspăimântat. Oamenii au început să se teamă de iubire pentru simplul motiv că aceasta este forţa cea mai plină de posibilităţi din existenţă.

În iubire, fereastra spre Tao se deschide de la sine. Prin iubire apare podul ; prin iubire dispar zidurile. Desigur, această iubire apare între două persoane, dar chiar şi atunci îţi poate oferi o fericire şi o bucurie extatică şi orgasmică magnifică - iar ego-ul se teme de toate aceste experienţe splendide ale vieţii.

Nimănui nu i se permite să experimenteze frumuseţea. Mintea este canalizată încă de la început spre utilitar. Copilul este învăţat matematica, geografia, istoria - lucruri complet absurde. Culmea este că în toate cărţile de istorie nu se găsesc deloc numele lui Lao Tzu, Chuang Tzu, Lieh Tzu, Ko Hsuan - nici măcar în notele de subsol. Şi acestea sunt fiinţele care au ajutat şi fondat cu adevărat conştiinţa umană - în ei stă speranţa noastră. Dar nu, ei sunt complet inexistenţi pentru istorici. Dimpotrivă, foarte mulţi istorici chiar se îndoiesc de faptul că aceste fiinţe au existat - dacă Iisus a fost o persoană reală sau doar un personaj al unui mit ; dacă Krishna a fost o realitate sau doar o ficţiune ; dacă Buddha chiar a păşit pe acest pământ sau a fost doar o proiecţie a viselor şi dorinţelor noastre.

Sigmund Freud spune că aceste fiinţe nu sunt altceva decât propriile noastre speranţe. Noi dorim ca ele să existe, dar acestea nu au existat în realitate, ori chiar dacă au existat, atunci nu au trăit în modul în care îi descriem noi. Acesta a fost şi motivul rupturii finale dintre Freud şi discipolul său Carl Gustav Jung, ruptură deosebit de importantă. Freud este foarte pragmatic ; Jung este mult mai poetic şi are o încredere foarte mare în mitologie, dar nu şi în istorie. Iar, în privinţa acestui lucru, eu sunt de acord cu Jung."

Osho

CUPRINS :

* Capitolul 01 - Omul este o devenire ;
* Capitolul 02 - Întotdeauna ziua prezentă ;
* Capitolul 03 - Transcendere a cunoaşterii ;
* Capitolul 04 - Doar glumind ;
* Capitolul 05 - Această clipă este totul ;
* Capitolul 06 - Sunt foarte serios ;
* Capitolul 07 - Am auzit ... ;
* Capitolul 08 - Putem împărtăşi ;
* Capitolul 09 - Dezlipeşte-mă de stâlp ! ;
* Capitolul 10 - Religia, luxul final.