Abelard "Dialog între un filosof, un iudeu şi un creştin" ~ Ediţie bilingvă : latină - română ~ (302 pagini) "Priveam într-un vis al nopţii, şi iată : trei bărbaţi, venind pe cărări diferite, se opriră în faţa mea şi de îndată, cum se întâmplă în viziuni, îi întrebai ce confesiune au şi ce-i aducea la mine. Suntem oameni de credinţe diferite, spuseră. Căci dăm cinstire unui singur Dumnezeu, slujindu-L însă în chipuri diferite prin credinţă şi viaţă. Unul dintre noi, fără nici un legământ sfânt, fiind dintre aceia numiţi filosofi, s-a mulţumit cu legea naturală. Ceilalţi doi au însă Scripturi, unul dintre ei numindu-se iudeu, iar celălalt creştin. După ce ne-am comparat şi ne-am certat mult timp în privinţa credinţelor sectelor noastre, am ajuns să ne supunem judecăţii tale." Abelard "Aflat la graniţa dintre opera literară şi tratatul filosofic, textul Dialogului nu conţine decât relativ puţine ocurenţe ale unor termeni tehnici specifici logicii şi filosofiei medievale a limbajului ( e.g. dicta, nomina, nominatio, sententia ), dar abundă în aluzii la o gamă inepuizabilă de teme ale eticii şi metafizicii antice, în special aristotelice, asimilate, reinterpretate şi rearanjate în raporturi inedite de predecesorii mai apropiaţi, dar şi de dialecticianul prin excelenţă, cu egală înzestrare pe tărâmurile logicii şi retoricii savante, care a fost Abelard." Filotheia Bogiu, Sorana Sorta În pragul pătrunderii ştiinţei arabe în Occident şi înaintea traducerii Coranului, comandată de Petru Venerabilul după ce a vizitat mănăstirile clunisiene din Spania, Abelard scrie un Dialogus inter Philosophum, Iudaeum et Christianum prin care introduce trei personaje, fiecare cu felul său de a-L gândi pe Dumnezeu şi de a-şi practica credinţa : diuersa tamen fide et uita ipsi famulantes. Prin suita de întrebări puse Iudaismului şi Creştinismului din perspectiva unui filosof stoic, format la şcoala lui Cicero şi Seneca, Dialogul are ca temă esenţială raportul dintre religiile revelate şi legea naturală sau, mai precis, între legea naturală şi legile revelate, situându-se astfel pe planul unei literaturi a tensiunii fecunde, dar nu mai puţin dramatice, între raţiune şi credinţă în Evul Mediu. Deşi exista o tradiţie a dezbaterilor apologetice şi a schimburilor intelectuale între creştini şi evrei în secolul al Xll-lea, personajele lui Abelard sunt mai degrabă produsul imaginaţiei autorului decât reflectarea istorică a raporturilor dintre comunităţile religioase din epocă. Totuşi, Dialogul constituie un moment semnificativ al istoriei reprezentării relaţiilor dintre monoteisme în cazul unui autor creştin medieval. Pe de altă parte, trebuie să spunem că nu am putea generaliza această reprezentare, care rămâne tipic abelardiană prin exigenţa sa de a proiecta dialogul religiilor doar pe terenul raţiunii şi de a le supune unei astfel de probe în numele Binelui suveran." Bogdan Tătaru-Cazaban CUPRINS : * Notă asupra ediţiei ; * Notă asupra traducerii ; * Abrevieri pentru cărţile biblice ; * Tabel cronologic ; * Studiu introductiv - Abelard : legea naturală şi dialogul monoteismelor în secolul al XlI-lea ; * Dialog între un filosof, un iudeu şi un creştin ; * Note ; * Bibliografie ; * Indice de referinţe biblice în traducere ; * Indice de nume proprii în traducere.