Ieromonah Teofan Mada

"Despătimirea"
(373 pagini)


"Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate,
ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea ; iar dacă judeci legea,
nu eşti implinitor al legii, ci judecător.
Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul : Cel ce poate să mântuiască şi să piardă.
Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele ?
Veniţi acum cei care ziceţi : Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate,
vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga,
Voi, care nu ştiţi ce se va întampla mâine, că ce este viaţa voastră ?
Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere."

Iacov 4:11-14


"Scopul Evangheliei şi al învăţăturii morale a Sfinţilor Părinţi nu este progresul omului la un anumit nivel social şi psihologic, ci îndumnezeirea lui ca ipostas care poartă în sine icoana slavei necreate a Creatorului său. Acest scop se realizează prin deschiderea moralei spre viaţa duhovnicească în condiţiile ontologice ale noii creaţii, prin Iisus Christos. Atâta timp cât omul rămâne la nivel psihologic şi raţionalist, se află într-o scindare interioară şi în confuzie, departe de sinele său şi de vocaţia cerească.

Atunci când însă se transfigurează prin harul necreat al Fiinţei dumnezeieşti, el atinge nivelul ontologic al relaţiei şi comuniunii cu Dumnezeu şi descoperă unitatea existenţei sale ipostatice în miezul Liturghiei cosmice. Ceea ce Dumnezeu îi oferă de la început, ca dar şi chemare, omul cultivă în viaţa eclezială, Biserica fiind locul mântuirii de patimi şi al progresului spiritual nesfârşit. Biserica îi împărtăşeşte omului darurile fiinţiale ale mântuirii şi ale îndumnezeirii. De aceea, definirea ei de către Sfântul Grigore Palama drept comuniune a îndumnezeirii arată temeiul ei ontologic ( şi nu etic ), precum şi perspectiva ei eshatologică adevărată."

Ieromonah Teofan Mada


"Fiecare lucru care a fost creat e schimbător şi numai necreatul e neschimbător. Îngerul care are autodeterminare, pentru că e o natură spirituală şi raţională, cu posibilitatea de a rămâne statornică şi a progresa sau de a se direcţiona spre rău."

Sfântul Ioan Damaschin


"Începutul fiecărei fapte rele este de a nu-l socoti pe Dumnezeu judecător."

Sfântul Atanasie cel Mare


"Cel care vrea să biruie ispitele, fără rugaciune şi răbdare, nu numai că nu le va alunga, ci mai mult se va încurca în ele."

Sfântul Marcu Ascetul


"Cel mai mare Iad pentru cei raţionali este despărţirea de Dumnezeu."

Sfântul Vasile cel Mare


CUPRINS :

* Prefaţă ;
* Păcatul : temă ontologică sau etică ;
* Interpretarea ontologică a păcatului ;
* Fenomenologia păcatului ;
* Sensul ispitelor în viaţa duhovnicească ;
* Consecinţele păcatului în viaţa personală şi comunitară ;
* Desfiinţarea păcatului prin Christos şi în Biserică prin Duhul Sfânt ;
* Conştiinţa în spiritualitatea ortodoxă ;
* Autoconştiinţa neptică şi patogenă ( bolnavă ) : doi poli ai pocăinţei ;
* Înduhovnicirea conştiinţei patogene ;
* Înnoirea ontologică şi dobândirea virtuţilor : Duhul Sfânt - sfeşnic al conştiinţei ;
* Bibliografie.