Iuda "Evanghelia după Iuda" ~ apocrif ~ (84 pagini) "Cerui veşti şi aflai că Iisus fusese arestat, iar acum nimeni nu-L mai cunoştea şi nu se mai mărturisea a fi ucenicul Lui, că era singur şi că va fi condamnat la crucificare. Sentinţa mi se păru aspră, dar trebuia să plătim eliberarea poporului, căci iată, poporul era liber, Iisus, martirul, nu ne va mai sta în cale şi, cu această ocazie, vom pedepsi şi pe călăii Lui. Mă felicitai de a fi acţionat cu atâta siguranţă şi discreţie şi de a fi îndrăznit să fac această jertfă. Apoi, mă întorsei cu gândul la mine. Nu aveam decât două căi pentru viitor în ceea ce mă privea : să fiu sau să nu fiu. Cauza poporului mă făcuse să părăsesc moştenirea părinţilor mei, succesele mele pe lângă femei şi şcolile de rabini. Nu puteam sub nici un motiv să mă dezinteresez de aceste mase care erau acum chiar familia, prietenia, iubirea mea. Rămânând în viaţă, n-aş fi putut trăi fără ele, în afara suferinţelor, a luptelor şi speranţelor lor. Dar trăind, marcat de legenda avarului, ambiţiosului şi a trădătorului care devenisem în urma evenimentelor, n-aş fi făcut decât să tulbur şi să stingheresc. M-am hotărât atunci, fără să vărs nici o lacrimă să mor. Încrederea mea în popor era totală. Lăsam poporul poporului, convins că va domni într-o zi peste tot pământul. Şi poate după multe alte nenorociri ca ale mele. Am recitit această Evanghelie fără s-o corectez, pentru a mă verifica în profunda mea fidelitate pentru cauza sfântă a omului. Vă las acum acest testament ca voi să fiţi cu poporul în speranţele lui şi cu el în toate jertfele voastre. Cu acest gând plin de bucurie pentru voi toţi, eu mă voi spânzura. Amin" Iuda