Jean-Claude Larchet "Terapeutica bolilor spirituale" (703 pagini) "Condiţia umanităţii este aceea de a nu fi în starea sa firească, ci într-una rănită. Rănită, fiinţa umană se află aici, la marginea drumului, între viaţă şi moarte. Dumnezeu coboară în această lume, vine la marginea acestui drum, întâlneşte umanitatea - propria Sa umanitate accidentată. El o îngrijeşte, şi dă leacuri, şi o încredinţează Bisericii până la întoarcerea Sa. În Biserică, fiinţa umană va învăţa să-L recunoască pe Bunul Samarinean atunci când va veni la sfârşitul veacurilor. Evanghelia Bunului Samarinean ne indică punctul de plecare al adevăratei vieţi. În vremea călcării poruncii de către Adam, diavolul s-a străduit să rănească şi să întunece pe omul cel lăuntric, mintea care conduce şi priveşte spre Dumnezeu. De atunci, ochii lui au privit către cele rele şi către patimi, rămânând închişi faţă de bunurile cereşti. Prin urmare, aşa de grav a fost rănit, încât nimeni nu putea să-l vindece (...) nici unul dintre drepţi, dintre Părinţi, dintre profeţi sau patriarhi n-a putut să vindece sufletul care fusese de la început rănit cu o rană nevindecabilă. A venit Moise, dar nu a putut să aducă o vindecare completă. Au urmat preoţii, darurile, zeciuielile, sărbătorile, lunile noi, spălările rituale, jertfirile, arderile de tot şi toate celelalte mijloace de îndreptare care existau în vremea Legii ; dar sufletul n-a putut fi vindecat de curgerea cea necurată a cugetelor celor necuraţi, şi toată dreptatea ei n-a putut să-l vindece. Era limpede că omenirii îi trebuia, după cum spune Sfântul loan Scărarul, un doctor, un chirurg a cărui pricepere să fie pe măsura mărimii bolii şi rănilor ei. Singur lisus Christos, ca Dumnezeu Care S-a făcut om, rămânând în acelaşi timp Dumnezeu, era doctorul potrivit, şi de aceea, pentru că numai El putea să-l vindece pe om, Dumnezeu Tatăl, din nesfârşita Sa milă şi iubire faţă de neamul omenesc şi ca răspuns la plânsetele şi rugăciunile profeţilor şi ale mulţimii de sfinţi, L-a trimis pe Pământ." Jean-Claude Larchet CUPRINS : * Premise antropologice. Sănătatea primordială şi originea bolilor ; * Descrierea, manifestarea şi felul în care se produc bolile spirituale. Patimile ; * Condiţiile generale ale tămăduirii ; * Înfăptuirea tămăduirii ; * Tămăduirea patimilor şi dobândirea virtuţiilor ; * Redobândirea sănătăţii ; * Concluzii ; * Bibliografie.