Nicolaus Cusanus

"De Docta Ignorantia"
~ Ediţie bilingvă : latină - română ~
(635 pagini)


"Nicolaus Cusanus (1401-1464) face trecerea de la filosofia medievală spre umanismul Renaşterii. Cardinal al Romei în vremea mirificului Quattrocento, Cusanus pătrunde în ierarhia catolică militând pentru reconcilierea creştinătăţii în unitatea credinţei, duce o viaţă itinerantă şi încearcă să depăşească faliile lumii sale. Asumă o misiune diplomatică la Constantinopol, sperând într-un conciliu care să ducă la reunificarea creştinătăţii latine cu cea greacă.

Pentru aceasta, prin De concordantia catholica pregătise cadrul teoretic al comunităţii creştine şi al convieţuirii ei cu celelalte religii. Străbate apoi lumea mânat de febra descoperirii manuscriselor antice, contribuind la reînnodarea tradiţiei literare antice cu literatura creştină. Cu aceste manuscrise întemeiază la azilul din Kues o bibliotecă imensă, deschisă şi astăzi.

În De docta ignorantia se dedică cercetării misterului credinţei şi naturii sale, definită de coincidentia oppositorum. Ajunge astfel la o cunoaştere în care logica divinităţii se dezvăluie paradoxal minţii umane. Acest tip de cunoaştere îl numeşte doctă ignoranţă."

Editura


"Intelectul se raportează la Adevăr, aşa cum se raportează poligonul la cerc. Poligonul nu devine niciodată egal cu cercul, decât dacă se dizolvă în identitate cu cercul. În crearea lumii, Dumnezeu s-a servit de aritmetică, de geometrie, muzică şi astronomie.

În Christos, prin unirea cu natura divină, natura omenească a fost înălţată la potenţialitatea sa supremă şi sustrasă poverii realităţilor temporale şi apăsătoarelor dorinţe. Cu cât omul se înalţă mai mult înăuntrul virtuţilor nemuritoare, cu atât devine mai asemănător lui Christos.

Nimeni nu cunoaşte Adevărul, dacă spiritul lui Christos nu se află în el. Cei neconvertiţi la Christos, necredincioşii, orbi la transformarea lumii de slavă, sunt deja condamnaţi la întuneric şi la umbra morţii, abătuţi de la viaţa care este Christos - căci numai din plenitudinea Sa se satură toţi prin unirea întru slavă. Intelectul nu-şi găseşte odihna decât în obiectul etern ( Dumnezeu ), de aceea este nepieritor şi necoruptibil.

Cele mai adânci taine ale lui Dumnezeu li se revelează celor umili prin credinţa în Christos, în care au fost tăinuite toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţelor, cel fără de care nimeni nu poate face nimic. Fără iubire nu există credinţă maximă."

Nicolaus Cusanus


"Nici un om căruia îi lipseşte complet exerciţiul matematic nu poate să acceadă la cunoaşterea celor divine."

Boetius


"Numărul a slujit drept arhetip principal în spiritul Creatorului. Când te apuci să numeri Trinitatea, părăseşti Adevărul."

Sfântul Augustin


CUPRINS :

* Notă introductivă ;
* Mulţumiri ;
* Tabel cronologic.

DE DOCTA IGNORANTIA

~ Cartea întâi ~

* Prolog ;
* Capitolul I - În ce sens a şti înseamnă a ignora ;
* Capitolul II - Preambul explicativ la cele ce urmează ;
* Capitolul III - Adevărul exact este incomprehensibil ;
* Capitolul IV - Maximul absolut este înţeles în modul incomprehensibilităţii sale ;
minimul coincide cu el ;
* Capitolul V - Maximul este unu ;
* Capitolul VI - Maximul este necesitatea absolută ;
* Capitolul VII - Despre una şi întreita eternitate ;
* Capitolul VIII - Despre generarea eternă ;
* Capitolul IX - Despre procesiunea conexiunii eterne ;
* Capitolul X - În ce fel conceptul trinităţii în unitate le depăşeşte pe toate ;
* Capitolul XI - Matematica ne ajută în cea mai mare măsură
la cunoaşterea feluritelor lucruri divine ;
* Capitolul XII - În ce fel trebuie utilizate simbolurile matematice
pentru cele ce ne-am propus ;
* Capitolul XIII - Despre proprietăţile liniei maxime şi infinite ;
* Capitolul XIV - Linia infinită este un triunghi ;
* Capitolul XV - Acel triunghi este cerc şi sferă ;
* Capitolul XVI - Analog, maximul se raportează la toate lucrurile,
aşa cum linia maximă se raportează la toate liniile ;
* Capitolul XVII - Din acelaşi principiu, cele mai profunde teze ;
* Capitolul XVIII - Plecând de la acelaşi principiu, suntem conduşi
la conceptul participării la fiinţă ;
* Capitolul XIX - Transfigurarea triunghiului infinit în trinitatea maximă ;
* Capitolul XX - Încă privitor la Trinitate şi la faptul că în Dumnezeu
nu este posibilă cvaternitatea (ş.a.m.d.) ;
* Capitolul XXI - Transfigurarea cercului infinit în unitate ;
* Capitolul XXII - În ce fel providenţa Domnului uneşte contradictoriile ;
* Capitolul XXIII - Transfigurarea sferei infinite la existenţa
în act a lui Dumnezeu ;
* Capitolul XXIV - Despre teologia afirmativă şi numele Domnului ;
* Capitolul XXV - Pornind de la creaţie, păgânii îl numeau
în felurite chipuri pe Dumnezeu ;
* Capitolul XXVI - Despre teologia negativă.

~ Cartea a doua ~

* Prolog ;
* Capitolul I - Corolarii introductive pentru demonstrarea unui Univers unu şi infinit ;
* Capitolul II - Fiinţa creaturii provine în mod cu neputinţă de înţeles
de la fiinţa celui prim ;
* Capitolul III - În ce fel maximul le înfăşoară laolaltă şi le desfăşoară pe toate
într-un mod de necuprins cu mintea ;
* Capitolul IV - În ce fel Universul ca maxim contras, este asemănarea absolutului ;
* Capitolul V - Fiecare lucru în fiecare lucru ;
* Capitolul VI - Despre laolaltă-înfăşurare şi despre gradele contragerii Universului ;
* Capitolul VII - Despre trinitatea Universului ;
* Capitolul VIII - Despre posibilitate sau despre materia Universului ;
* Capitolul IX - Despre suflet sau despre forma Universului ;
* Capitolul X - Despre spiritul tuturor lucrurilor ;
* Capitolul XI - Corolarii asupra mişcării ;
* Capitolul XII - Despre determinările Pământului ;
* Capitolul XIII - Despre mirabila artă dumnezeiască <în facerea> lumii
şi despre creaţia elementelor.

~ Cartea a treia ~

* Prolog ;
* Capitolul I - Maximul contras în acest sau în acel lucru, maximul decât care
nu poate fi ceva mai mare, nu poate exista fără un absolut ;
* Capitolul II - Maximul contras este, de asemenea, absolut, creator şi creatură ;
* Capitolul III - În ce fel un chiar astfel de maxim este cât se poate
de posibil în natura umană ;
* Capitolul IV - În ce fel acest este Iisus cel binecuvântat, Dumnezeu şi om ;
* Capitolul V - În ce fel Christos, conceput prin Duhul Sfânt,
s-a născut din Fecioara Maria ;
* Capitolul VI - Misterul morţii lui Iisus Christos ;
* Capitolul VII - Despre misterul Învierii ;
* Capitolul VIII - Christos, rodul dintâi între cele încă adormite, s-a ridicat la cer ;
* Capitolul IX - Christos este judecătorul celor vii şi al celor morţi ;
* Capitolul X - Sentinţa judecătorului ;
* Capitolul XI - Tainele credinţei ;
* Capitolul XII - Despre Biserică.

* Epistola autorului către cardinalul Iulianus ;
* Note ;
* Experienţa revelaţiei sau Apologia doctae ignorantiae discipuli
ad discipulum (Andrei Bereschi) ;
* 1. Notă la Apologia doctae ignorantiae ;
* 2. După zece ani, apărarea unui fals apostol ;
* 3. Experienţa revelatului ;
* 4. Dincoace şi dincolo de logos ;
* 5. Intelect şi empirism mistic ;
* 6. Marele anonim, supranumit, antinomic şi teozic ;
* 7. Fenomenul saturat : relativitatea extinsă pe înţelesul lui Kant ;
* 8. Henologie vs ontologie ;
* 9. Moştenirea lui Meister Eckhart ;
* 10. "Nu ştiu ce vrea să spună prin universalizanţi" ;
* 11. O perspectivă pentru viitor ;
* Anexă. Bula papei Ioan al XXII-lea, In agro dominico, 27 martie 1329,
prin care sunt condamnate 28 de articole susţinute de Meister Eckhart ;
* Bibliografie.